În data de 16, numărul celor adunaţi crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriaşi reformaţi, ci cetăţeni ai Timişoarei, de diferite etnii şi confesiuni; prin blocarea circulaţiei în zonă, situaţia s-a radicalizat; După-amiaza se strigă pentru prima dată “Jos Ceauşescu!”; a fost de ajuns această scânteie pentru a se declanşa revolta; în strigăte de “Jos Ceauşescu!” şi “Jos comunismul!”, demonstranţii s-au deplasat în diverse puncte ale Timişoarei pentru a chema oamenii la revoltă; au fost trimise trupe de Armată, Miliţie, Securitate pentru a dispersa mulţimea; demonstranţii au fost bătuţi şi arestaţi în aceeaşi noapte şi în dimineaţa următoare; au fost arestaţi 930 de persoane, dintre care 130 minori;
În după-amiaza de 17 decembrie, mulţimea s-a adunat din nou în centrul oraşului; Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Ceauşescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanţilor; ordinul a fost dus la îndeplinire, căzând primii martiri ai Revoluţiei din Timişoara;
În 18 decembrie, în faţa Catedralei, s-au adunat mai mulţi tineri şi copii care au început să cânte colinzi şi să strige lozinci anticomuniste; la un moment dat, a apărut un blindat din care s-a tras o rafală asupra tinerilor de pe trepte, secerând mai mulţi dintre ei;
În noaptea de 18/19, cu complicitatea conducerii Spitalului Judeţean, autorităţile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la Bucureşti, unde au fost arse la Crematoriu; alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă comună; pentru a se şterge toate urmele, documentaţia referitoare la aceste cadavre a fost distrusă;
În zilele următoare, rezistenţa nu a încetat; în 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă;
În 20 decembrie a izbucnit greva generală în toate fabricile timişorene; o masă de zeci de mii de oameni se îndrepta spre centrul Timişoarei în dimineaţa acelei zile; în faţa acestei situaţii, forţele armate s-au retras în cazarme;
Liderii revoluţionarilor timişoreni au prezentat autorităţilor comuniste o listă cu cereri din partea populaţiei, listă ce va deveni un real program revoluţionar; În aceeaşi zi de 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarat primul oraş liber al României de către reprezentaţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei; majoritatea arestaţilor au fost eliberaţi;
În 20 decembrie, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei;
În ziua de 21 decembrie, Ceauşescu, în megalomania sa fără leac, a organizat un miting grandios la Bucureşti, cu scopul de a-l susţine şi de a înfiera aşa-zişii “huligani unguri” de la Timişoara; mitingul s-a transformat, însă, sub privirile pierdute ale dictatorilor, într-o mişcare anti-ceauşistă şi anti-comunistă; În aceeaşi zi au început mişcări revoluţionare în cele mai mari oraşe ale ţării: Cluj, Sibiu, Arad, Târgu-Mureş, Caransebeş, Cugir etc.; deşi autorităţile au deschis foc împotriva demonstranţilor, românii nu mai puteau fi înfrânţi;
Era o chestiune de ore până la căderea sistemului, ceea ce s-a întâmplat vineri, 22 decembrie, 1989, la ora prânzului, o dată cu fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti;
În situaţia confuză care s-a creat, s-au format mai multe grupuri care au dorit să preia puterea; până în seara de 22 decembrie s-a impus grupul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman, care s-au organizat în Frontul Salvării Naţionale, care şi-a asumat răspunderea de a duce România pe calea democratizării;
Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române; Începând cu seara de 22 decembrie, forţe neidentificate nici până astăzi, dar declarate de noile autorităţi drept contra-revoluţionare şi fidele regimului comunist, au deschis focul asupra civililor şi unităţilor militare din mai multe oraşe, creând panică şi confuzie;
Teama de aceste elemente zise „teroriste” a justificat în ochii opiniei publice judecarea sumară a soţilor Ceauşescu şi executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989;
Schimbarea sistemului comunist era un fapt la sfârşitul lui decembrie, dar cu mari sacrificii de a căror absurditate ne întrebăm şi astăzi:
1104 morţi, dintre care 162 înainte de 22 decembrie, iar 942 după 22 decembrie;
3352 răniţi, dintre care 1107 înainte de 22 decembrie şi 2245 după 22 decembrie.
(Sursa: Asociaţia “Memorialul Revoluţiei” Timişoara )
Album:
Links