Patru obiective
La primul obiectiv, vizind trasparenţa actului de justiţie, Comisia arată că deciziile contradictorii ale Înaltei Curţi de Casaţie în anumite cazuri de coruptie la nivel înalt au dăunat eforturilor de a realiza o jurisprudenţă mai coerentă.
Raportul atrage atenţia asupra amendamentelor controversate la Codul de procedură penală şi Codul de procedura civilă, care restrâng posibilitatea anchetatorilor de a face descinderi la domiciliu şi interceptări telefonice.
Dacă aceste amendamente sunt menţinute, arată raportul, s-ar limita substanţial capacitatea procurorilor de a strânge dovezi, în special în cazuri de corupţie, unde interceptările telefonice joacă un rol substanţial.
La al doilea obiectiv, privind crearea Agenţiei Naţionale de Integritate, raportul notează progrese substanţiale.
El menţionează însă anumite prevederi negative, de exemplu faptul că ANI nu poate lua decizii definitive, precum şi salariile puţin atractive oferite inspectorilor, şi îi cere Agenţiei să demonstreze pe viitor că-şi utilizează pe deplin atribuţiile.
Al treilea obiectiv e reprezentat de anchetele nepartizane în cazurile de mare corupţie.
Şi aici, rezultatele sunt amestecate. Pe de o parte, raportul laudă bunele rezultate şi consecvenţa DNA, dar arată ca ele sunt subminate de deciziile prea îngăduitoare ale judecatorilor.
În 90 % din cazurile de coruptie, acuzaţii primesc pedeapsa minimă. Nici un progres real in cazurile-cheie privind politicieni bine cunoscuţi, conchide raportul.
Raportul critică deciziile parlamentului împotriva începerii anchetelor în cazul fostului premier Adrian Năstase şi fostului ministru al transporturilor, Miron Mitrea.
De asemenea, raportul arată că de fiecare dată, Curtea Constiţutională sau amendamente legislative restrâng activitatea unei agenţii anti-corupţie, ducând la blocaje şi amânari.
Raportul atrage atentia ca deşi evident respectă prevederile Constituţiei române, impactul atent al proiectelor de lege asupra pedepsirii actelor de corupţie va trebui să devina normă înainte ca obiectivul să fie şters de pe lista Comisiei Europene.
În sfârşit, se remarcă anumite progrese şi la al patrulea obiectiv privind campaniile anti-corupţie la nivel local.
Raportul subliniază însă că e nevoie de mai multe analize aprofundate asupra impactului corupţiei în diverse domenii, precum şi mai multe sancţiuni împotriva funcţionarilor publici acuzaţi de corupţie.
Ton mai dur în cazul Bulgariei
Totuşi, tonul raportului privind România e mai puţin dur decât cele privind Bulgaria, unde Comisia Europeană apreciază că instituţiile şi procedurile arată bine pe hârtie, dar nu dau rezultate bune în practică.
Bulgaria va fi sancţionata financiar printr-o măsură fără precedent. Două agenţii îsi vor pierde dreptul să administreze fonduri în valoare de milioane de euro.
Cel puţin 250 de milioane de euro sunt puse sub semnul întrebarii şi alte sute de milioane ramân suspendate din cauza suspiciunilor de fraudă.
Dar România este ţara cu cele mai multe cazuri de fraudă investigate de OLAF, Oficiul UE de lupă anti-fraudă.
Riscul de a pierde banii atât de necesari dezvoltării ţării rămâne foarte real, iar Comisia Europeana continuă să vegheze.