Păşind pragul ambasadei Moldovei la Londra, cu ocazia alegerilor parlamentare, mi-am amitit de o experienţă asemănătoare care s-a petrecut la hotarul cu Transnistria acum câţiva ani: aceleaşi feţe împietrite, atitudini reci şi neprietenoase.

Exact ca şi atunci în Transnistria când mi s-a refuzat intrarea pentru ca sunt moldoveancă, la fel şi comisia de observatori (sau mai bine zis komitetul) de la ambasada Moldovei în Marea Britanie, mi-a refuzat dreptul la vot în baza buletinului de cetăţean al Republicii Moldova. Motivul a fost că votarea  peste hoare e posibilă doar în baza paşaportului sau a livretului de marinar şi nicidecum a buletinului. Deoarece paşaportul meu a fost la Ministerul de Interne al Marii Britanii şi pentru că nu am făcut parte vreo dată din flota Moldovei, mi s-a refuzat categoric dreptul la vot.

Un regulament eliberat de Ministerul de Externe al Republicii Moldova, foarte convenabil care nu numai elimină voturile nedorite ale Diasporei Molodveneşti din toată lumea care numără peste 1 milion de concetăţeni, ci şi încalcă dreptul la vot prevăzut de Consituţia Republicii Moldova.

Când acestei comisii i s-a adus la cunoştinţă încălcarea acestei legi supreme constituţionale (dreptul la vot), tot ce au putut să spună a fost un „Ne pare rau” foarte slab şi neconvingator.