Seria umilintelor continua zilnic atunci cand dau nas in nas cu patronul, de cele mai multe ori un semianalfabet ori un fost interlop, cu seful direct, in majoritatea cazurilor un provincial parvenit si incult, ori cu staful de conducere format, in nepermis de multe cazuri, in totalitate, din lingai carieristi dezumanizati si formati doar in spiritul cel mai neprofesional cu putinta.
Odata ajunsi seara acasa, bineinteles in casa inchiriata si platita cu intreg salariul, isi dau seama ca nu mai au decat 5-6 ore pana cand trebuie sa se trezeasca pentru a lua povestea de la capat. In minutele pe care le petrec in fata televizorului pana vor adormi, franti de oboseala, pot afla insa cum Mihai Necolaiciuc, fostul director de la CFR, a reusit sa isi aranjeze plecarea in SUA achizitionandu-si, din bani publici, doua locuinte de lux si lasand in urma lui in tara o paguba imensa de peste 700 de milioane de dolari.
Daca tanarul nostru nu va fi adormit deja isi va da seama singur ca aceasta hotanie nu ar fi fost posibila fara acordul si complicitatea institutiilor statului si a cel putin catorva dintre cei mai influenti oameni din politica acelui moment.
Sa speram ca tanarul nostru va adormi pana cand jurnalul va ajunge la stirea cu "Prima casa". Acest proiect nu este destinat decat sa ii creeze inca o rana deschisa pe buba tot mai umflata a frustrarilor. Altfel ar fi aflat, dupa mai multe drumuri la banca, ceea ce guvernantii au evitat sa ii spuna: nu se incadreaza in conditiile de creditare. Iar daca se incadreaza, nu ii mai raman bani de mancare. Din nou.
Tanarul nostru poate visa, in schimb, ca traieste intr-o tara normala, unde nu primeste 50 de lei, o data la patru ani, de la un partid politic pentru a-i da votul, unde nu vede cum o tanara renumita pentru petrecerile prin discoteca si pentru dificultatea in exprimare in propria limba ajunge europarlamentar independent doar pentru ca poarta acelasi nume ca si presedintele tarii, unde nu trebuie sa faca o zi intreaga pentru a parcurge 200 sau 300 de kilometri pana la mare sau la munte.
Din nefericire, tanarul nostru are toate sansele sa isi inceapa ziua cu o alta stire sinistra, in care un fost oier, actual presedinte de partid, de club si proaspat europarlamentar cercetat penal pentru lipsire de libertate, urla in gura mare ca el are dreptate in fata tuturor pentru ca traieste intr-un palat si asta ii da dreptul sa fie arogant iubit in acelasi timp.
Sa il lasam pe tanarul nostru sa isi inceapa ziua frustrat, dar inca in putere de a mai spera. In aceasta speranta se ascunde intreaga sa putere de munca si toata fericirea sa. El are, totusi, un vis pe care niciun partid, niciun politician, nicio guvernare nu i-l poate fura.
Sa speram si noi, odata cu el, ca intr-o buna zi va reusi sa ajunga macar intr-un concediu intr-una din tarile dezvoltate ale Europei. Dincolo de toate lucrurile care ii vor lua ochii si ii vor fura inima, sa speram ca va observa cum masinile de lux, care la noi sunt apanajul si proprietatea aproape exclusiva a tinerilor, acolo sunt, in majoritatea cazurilor, detinute de persoane de varsta a doua spre a treia, care au muncit o viata pentru moftul acesta sau care reprezinta cu adevarat o familie a carei traditie se confunda bogatia si civilizatia materiala.
articol complet ziare.com