Până şi mâncarea îl face să îi fie dor de casă: la englezi, nu are gust, nu este deloc hrănitoare şi se vede de la o poştă că este plină de chimicale.

"Am ajuns să-mi iau de acasă borcane întregi de brânză şi de mămăligă doar ca să am ceva bun de mâncare. Eu zic aşa: dacă, după două ore de la masă, mi se face iar foame şi văd că un trimestru la ei efectiv mă îngraşă, ceva este în neregulă cu mâncarea lor. Plastice, E-uri, organisme modificate genetic... tot ce se poate. Am avut câteva experienţe - un articol nu poate cuprinde tot ce pot spune despre mâncarea britanicilor. Am stat patru luni pe-acolo şi m-am umplut de experienţe", povesteşte studentul.

Ion Ambrinoc este un tânăr din Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău, acum student în primul an la Facultatea de Matematică din cadrul "oxfordianului" University College. Cu capul pe umeri şi, ocazional, "metalist", s-a orientat de mic, din clasa a şaptea, către matematică. Nu l-a obligat nimeni. E drept, mediul familial i-a fost şi îi este cât se poate de propice, dar nu a resimţit nici cea mai neînsemnată constrângere.

"Ambii părinţi sunt profesori de liceu: mama de franceză, iar tata de matematică. El m-a sprijinit când a văzut că mă orientez pe domeniu. Nu am fost îndreptat din familie către matematică. Pur şi simplu, când s-a simţit că pot, am fost ajutat", explică Ion.

De altfel, chiar şi acum, la facultate, familia este alături de el: viaţa în Regatul Unit pune iute buzunarul în stare de imponderabilitate, iar Ion nu uită să amintească, recunoscător, ajutorul de acasă.

"Multe lucruri costă bani şi, când pleci cu 2000 de lire pe trimestru (trimestru de două luni; avem trei trimestre), iar din banii ăştia peste 1000 se duc pe cazare şi mai trebuie să şi mănânci, trebuie să îţi drămuieşti bine banii şi asta cam înveţi. Eu am avut acum câteva luni şi un ghinion: probleme cu dinţii. S-a dus la bănet pe treaba asta... Aş fi venit în România, dar nu mai dormisem de patru nopţi", se crispează râmniceanul de amintirea chinurilor dentare produse de nervul răsculat.

Tot scumpe sunt şi turismul, şi transportul: studentul povesteşte cum s-a încumetat la un tur al Londrei de 20 km, la sfârşitul căruia era "mort, copt şi-ngropat", cu tot plumbul din lume turnat în picioare. Asta pe lângă preţurile năucitoare din zonă. Totuşi, îşi aminteşte că a vizitat la un moment dat un oraş din Scoţia, unde a făcut ochii mari la o expoziţie dedicată formaţiei AC/DC.

Căci omul este rocker: toţi cunoscuţii din România îşi amintesc riffurile lui de chitară, hainele de piele şi distracţia chiar şi în deplasările pentru olimpiade şi concursuri.

"Matematica are extrem de multe concursuri interjudeţene: «Speranţe Râmnicene», «Gheorghe Ţiţeica», «Cristian Calude» la Galaţi, «Unirea» la Focşani, «Alexandru Myller» la Iaşi... Atât la ele, cât şi la Olimpiada Naţională există un climat extrem de fain: mă duceam jumătate pentru concurs, jumătate pentru deschidere. Şi nu era neapărat o panaramă, dar tot timpul ne simţeam foarte bine acolo. Spre exemplu: când am avut Naţională la Timişoara, un coleg pur şi simplu a trecut efectiv prin pat. Avea repartizat un pat cu destul de puţine scânduri sub saltea, iar la un moment dat ăsta s-a trântit pe el şi a trecut cu tot cu saltea prin pat. A doua zi, repara de zor", râde Ambrinoc şi arată pe telefon poze de atunci.

Contrar aparenţelor de copil cuminte, nu e deloc un tocilar, şi nu-şi refuză câte o bere din când în când. Povesteşte că în 2011 o "bombă" bucureşteană i-a purtat noroc: imediat ce a dat barajul la "Cangurul" (concurs de matematică), faza naţională, a mers cu un amic din Capitală într-o crâşmă de cartier, de unde a ieşit "cu capul calendar" de "Căpitane de judeţ", de "La Chilia-n port", dar şi de manele. Totuşi, a fost cu noroc, crede el: a doua zi, era învingător în întrecerea şcolară.

continuarea  mediafax.ro