Sustin apasat afirmatia pentru a-i raspunde "Mosului" Doroftei. Fostul campion nu a ratat niciodata prilejul de a-l contesta pe Lucian Bute cu crosee verbale perverse. Fara manusi, cu frazele goale de respect, cu malitiozitati de eschiva in unghii.
Devenind astfel gladiatori in arenele lor. Iar pentru cei ce luptau in
cercul nisipos al amfiteatrelor romane nu exista decat degetul
imperatorului ca hotar intre viata si neant. In niciun caz umilinta.
Bascalia, luatul in tarbaca inseamna nonsensuri in sport si sunt
pedepsite. Prin norme de regulament si dispret colectiv.
Lucian Bute a intalnit in yard-ul cu corzi de la Nottingham un bulldog
atos, cu colti ranjiti a primejdie. In el era stransa incrancenarea
britanicilor din WW2, atunci cand Londra era semanata cu foc si pucioasa
de escadrilele Luftwaffe comandate de Goering. Un totul sau nimic adanc
incrustat in ADN-ul lui Carl Froch, dupa infrangerea neta suferita in
fata yankeului Andre Ward, in decembrie trecut la New Jersey.
Nu-mi arog stiinta si dreptul de a judeca in regim de expertiza finala
de noaptea trecuta de la supermijlocie. Exista suficient de multi
specialisti indreptatiti s-o faca.. Am retinut insa cateva detalii: (i)
Inaintea inceperii partidei, Bute expunea o siguranta de sine pe care nu
o mai vazusem la el. Increzator, nonsalant, surazator; (ii) Froch a
uitat in primul rund sa joace pe partitura scrisa de antrenor.
Un come back strigat din coltul ringului l-a readus decisiv in reteta
prescrisa pentru success; (iii) Boxerul nostru a fost surprins inca din
actul al doilea de rafalele de lovituri ce parca nu mai conteneau. Knock
out-ul a venit dupa o serie de 11 lovituri de ciocan successive.
Turnura meciului era deja vizibila. Chiar nu s-a gasit un antidot la
grindina de izbituri?
(iv) As vrea sa ma insel, dar mi s-a parut ca deslusesc pentru prima
oara teama pe chipul lui Lucian Bute. Nu ar fi condamnabil. Frica este
un sentiment natural, dat de Dumnezeu si face parte din instinctul de
aparare.
Un fiasco in barlogul ososului englez, un boxer atipic, fara stil lesne
definit, al carui crez este bataia pana la epuizare, ca intr-un gang cu
becuri sparte, nu este o tragedie. Si in niciun caz nu trebuie astfel
tratata.
Staruri incontestabile ale careului magic si-au impletit destinul cu
gloria si sfarsitul sportiv: Primo Carnera, Joe Louis, Sonny Liston,
Muhammad Ali, Ray Sugar Robinson, Joe Frazier, Rocky Marciano, Mike
Tyson si cati altii. Toti au simtit la un moment dat, vorba filmului ca
"Somebody Up There Likes Me".
In ciuda multor pareri contrare, pugilatul este o arta. Scrima cu
manusi. Un duel in care respectul pentru adversar este litera de
Evanghelie terminat invariabil cu o imbratisare sincera. O contopire
ritualica de sange si sudoare. Mana intinsa celui cazut conteaza mai
mult decat un poem scris la loc meditativ.
Aplauzele celui invins adresate castigatorului reprezinta o capodopera a
filmului mut si nu mai cer precizari despre notiunea de fair-play.
Lucian Bute a pierdut centura categoriei supermijlocie in fata unei
stanci. Un boxer constient ca la 35 de ani joaca la "quitte ou double".
Toate reflectoarele pe el sau manusile in cui. Poate ca acesta a fost
argumentul crucial al lui Froch. Cel ce a dominat confruntarea de ieri
noapte de la Capital Arena din Nottingham.
Sportul de performanta este un capitol al vietii. Ca si ea,
imprevizibil, frumos, unic. Important este sa primesti victoria cu
lacrimi in ochi si infrangerea cu zambetul pe buze. Precum prima lumina
si intunericul final. Sau, daca vreti, acceptarea necrologului pe
certificatul de nastere.
Ambasada României-Londra/ La 26 mai 2012, Ambasada României la Londra a găzduit Întâlnirea anuală a Societăţii Medicale Române din Marea Britanie, (SMR-UK), aflată la cea de-a cincea ediţie. Evenimentul s-a bucurat de o participare numeroasă, fiind prezente peste 130 de cadre medicale de origine română. 
Un incendiu puternic a izbucnit, luni dimineata, la o uzina chimica din capitala Marii Britanii, mai exact, in partea de sud-est a Londrei.
