Horia Tecău şi Max Mîrnîi vor juca azi, în optimi, cu perechea Ivan Dodig/Marcelo Melo
Continui urcuşul spre finalele cu care ne-ai obişnuit. Ce înseamnă în mintea ta Wimbledon 2013, faţă de ediţiile anterioare?
E diferit de fiecare dată. Am un partener nou anul acesta. Venim după un turneu câştigat în Olanda; avem şase victorii la rând. Putem să o obţinem şi pe a şaptea. Suntem în vână! Bineînţeles că mă gândesc la parcursul din trecut, care îmi dă încredere. Ştiu că joc bine pe iarbă, dar mai e mult de lucru până la o nouă finală. Luăm meciurile la rând.
De ce natură sunt diferenţele? Cum le percepi?
Cu Max, am un altfel de parteneriat. Avem un antrenor, lucrăm foarte mult ca echipă împreună. Cu Robert, trei ani n-am avut. A durat ceva până am început să ne cunoaştem şi să jucăm bine împreună. Am avut acea finală aici în primul an, dar a fost o surpriză, şi pentru noi, şi pentru toată lumea. Totul s-a sudat în timp. Cu Max, comunic un pic mai bine. El lucrează foarte mult la aspectele jocului, îi place să se antreneze, să nu lucrăm ca indivizi, aşa cum era cu Robert. Antrenorul vine după meci, discutăm, analizăm. Vede cu ochi obiectivi exact ce s-a întâmplat. Cu Robert, fiecare avea altă percepţie asupra jocului şi analiza nu era tocmai corectă. Aşa poţi progresa mult mai repede, asta facem noi, cu Max şi cu Ashley (n.r. - coordonatorul perechii Tecău-Mîrnîi) săptămână de săptămână.
Acolo, în iarbă, cum resimţi eforturile, faţă de acum 2-3 ani, să zicem?
Nu m-am gândit, dar tot timpul e destul de solicitant să joci un meci de trei din cinci seturi la Wimbledon, pe iarbă. Trebuie să fii concentrat, mingea vine repede, mai poate sări ciudat, mişcarea e alta. Faţă de cum jucam cu Robert, cred că sunt mai liniştit, pentru că Max e un tip pozitiv, calm. Cu Robert mai aveam „ups and downs“. Ne consumam foarte mult când nu mergea bine.
Stă în Wimbledon Village şi doarme în acelaşi pat de cinci ani
În afara terenului, cu Robert aveai o rutină la Londra. Spuneai cândva că mergeaţi după fiecare victorie la un anumit restaurant şi comandaţi de fiecare dată acelaşi lucru, „Chicken Tikka Masala“. Cu Max cum decurg serile de după meciuri?
Mâncam într-adevăr acelaşi lucru timp de două săptămâni, dar uneori separat la cină. Şi cu Max, stând în locuri diferite, ne e greu să ne întâlnim. După ce stăm aici toată ziua, suntem obosiţi, nu mai avem energie să ne urcăm în metrou sau în maşină. Iar discuţiile despre meci şi „bonding“-ul din echipă se obţin la antrenamente sau în dimineaţa meciului, când ne întâlnim la încălzire. Antrenorul urmăreşte adversarii, face analiza jocului, vine cu strategia gata făcută. Lucrurile sunt mai bine puse la punct. Ştim exact ceea ce avem de făcut!
Unde locuieşti, la căsuţe?
Eu stau în acelaşi loc de când am jucat aici cu Pavel, în 2009. În Wimbledon Village, la aceeaşi familie de britanici. Au o casă mare şi îmi dau tot timpul ultimul etaj. La trei minute de mers pe jos de terenuri. E foarte comod. Când plouă, pot imediat să mă duc acasă să mă odihnesc. Nu petrec foarte mult timp în trafic. Pot să ies să mănânc, au multe restaurante.
Fidel lui Max, dar nu i-ar spune nu lui Mergea
Cu Robert stai de vorbă? Şi el s-a calificat în turul al treilea...
Da, dulapul din vestiar ni l-am păstrat unul lângă celălalt, ca în fiecare an! Mă văd tot timpul cu el la vestiar. A trecut şi el, ceea ce e bine. Suntem pe părţi diferite de tablou. Nu ne putem întâlni decât în finală. E prea departe să ne gândim acum aşa departe. Avem un meci greu!
Urmează Dodig/ Melo...
O echipă cu care n-am mai jucat. Au făcut sferturi aici, anul trecut. Vom pregăti atent acest meci, pentru a fi în cea mai bună formă.
De atâta timp, îţi merge atât de bine la Wimbledon. Care este elementul principal, cheia succesului?
Îmi place iarba. Dacă e să iau procentajul pe iarbă, cred că e cel mai bun. În primul rând, suprafaţa. Plus trecutul, ce am realizat aici încă de la juniori, ce îmi dă încredere s-o duc tot aşa.
Apropo de juniorat şi echipa de atunci, cu Florin Mergea. El îşi caută un partener stabil. Dai şanse unei eventuale refaceri a perechii, şi el fiind destul de sus în clasament acum?
Eu n-am zis niciodată nu. Nu se ştie ce se va întâmpla. Dar, deocamdată, am un partener şi mi-e greu să mă gândesc. Mă dedic şi am în minte doar echipa noastră şi cum putem noi juca mai bine. Poate doar în momentul în care n-am mai juca împreună să fie altă discuţie....
Horia Tecău a jucat deja trei finale la Wimbledon (2011-2013). Partenerul său a disputat, la rândul lui, o finală pe iarba londoneză, în urmă cu 10 ani
Max Mîrnîi a jucat, timp de 7 ani, şi la simplu la Wimbledon. Performanţa de vârf a belarusului a fost faza optimilor, în trei rânduri
Aveti o problema juridica si nu stiti cum sa o rezolvati? Avocatul “Romani in UK” va raspunde la intrebarile juridice pe care le aveti si va va da solutiile cele mai potrivite. 
Desi britanicii au declarat de nenumarate ori ca se tem de ziua de 1 ianuarie 2014, cand se va da unda verde pentru emigrantii romani si bulgari, acum apare si partea pozitiva a acestui fenomen.
