Lucrurile au fost clare încă de la început: Klaus Iohannis a trimis invitații nominale unor jurnaliști specializați pe politică, justiție etc, plus politologului Cristian Pârvulescu. La fel de bine i-ar fi putut invita la un simpozion tematic. Iar întâlnirea cu aceștia a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară.

De cealaltă parte, Viorica Dăncilă a trimis invitațiile în redacții, sugerând că poate să vină cine vrea. Iar „dezbaterea” a avut loc la Palatul Parlamentului. Adică la Casa Poporului.

Deși a fost un eveniment de campanie electorală, în care actualul președinte ar fi trebuit să convingă români din toate bulele să-l voteze, lucrurile nu au arătat așa. Dar Iohannis nici nu și-a propus acest lucru. Președintele s-a poziționat undeva sus și, în ciuda unor întrebări mai incomode, nu a fost scos din zona de confort.

Când chemi la dezbatere doar oameni care scriu și fac analize de ani de zile despre politică, justiție, Constituție etc e greu de crezut că vreunul dintre ei îți va pune o întrebare din afara ariei lor de competență. Îți va da o „perversă ca la Târgu Ocna”, te vei trezi pus într-o situație cu adevărat complicată.

Nimic de zis, dezbatarea a fost interesantă. Iar Iohannis a avut răspunsuri și a vrut să transmită senzația că nu a stat degeaba cinci ani la Cotroceni. Și probabil că i-a reușit.

Marți seara nu am aflat însă nimic despre latura umană a președintelui.

{googleads}

A încercat la sfârșit să mai destindă atmosfera, invitând niște studenți din public să pună întrebări incomode, dar nu a reușit. Și mai mult ca sigur, după acest ultim (probabil) moment de campanie electorală Iohannis a rămas pentru mulți tot „robotul” de la Cotroceni.

De cealaltă parte, Viorica Dăncilă și-a făcut un calcul foarte simplu și curajos: ce mi se mai poate întâmpla? A început la ora 6, cu o oră înainte de președintele Iohannis, apoi a vorbit și a răspuns la întrebări două ore și jumătate.

În prima parte nu a ieșit din punctajul partidului: și-a enumerat „realizările” ca premier și l-a atacat pe Iohannis pe temele deja consacrate: președintele se teme de dezbatere, vrea să scadă pensiile și salariile românilor, este extremist, oportunist politic și așa mai departe. Aceleași prostii pe care le tot auzim din 2016.

Pe cine mai surprind însă prostiile debitate de Dăncilă?

Pe asta a mizat de fapt și candidata PSD. Pe faptul că nimeni nu mai are vreo așteptare de la ea. A răspuns la toate întrebările cu nonșalanța omului care nu are nimic de pierdut.

Cine ar mai putea să râdă, după atâția ani de gafe incredibile, că cea care se lăuda acum câteva zile că a dat meditații la matematică unor copii nevoiași nu a știut să răspundă la întrebarea: care este aria cercului?

Viorica Dăncilă nu a părut deranjată nici măcar când a fost întrebată de reporterul Hotnews ce le-ar răspunde tinerilor cărora le cere votul și care se gândesc că ea și-a angajat fiul consilier la Curtea de Conturi. A răspuns că nu l-a angajat ea la Curtea de Conturi și că fiul ei are propria carieră. Previzibil.

Viorica Dăncilă a reușit să puncteze însă într-un anumit domeniu: a părut foarte umană. Candidatul PSD a vrut să arate ca un om care nu se mai teme de ridicol. „Puteți să râdeți de mine cât vreți, asta sunt eu!”

Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă au avut practic dezbaterile pe care și le-au dorit. Fiecare cu propriile limite.