Ca parte a propunerii sale bugetare iniţiale din 2018, Comisia Europeană a propus o taxă pentru plasticul nereciclat, încasările urmând să intre direct în bugetul comun. Suprataxa este estimată să aducă 42 miliarde de euro până în 2027.

În mod tradiţional, Comisia şi Parlamentul European au făcut lobby pentru crearea unor impozite paneuropene, dar statele membre au rezistat încercărilor de a devia veniturile către Bruxelles.

Însă dezbaterea s-a schimbat, întrucât runda actuală a negocierilor bugetare a evidenţiat o gaură de 15 miliarde de euro lăsată de plecarea Regatului Unit. Cinci guverne - Germania, Olanda, Suedia, Danemarca şi Austria - au declarat că îşi doresc un buget care să nu depăşească 1% din venitul naţional brut, cu mult sub propunerea Bruxelles-ului de 1,1% şi procentul dorit de Parlamentul European, de 1,3%.

În plus faţă de taxa privind materialele plastice, Bruxellesul va încerca să convingă guvernele în privinţa unui plan mai controversat de a redirecţiona o parte din încasările din sistemul UE de plafonare şi tranzacţionare a emisiilor de carbon (ETS) către bugetul comun.

Sumele ETS sunt în prezent colectate de statele membre. Zece dintre cele mai sărace state membre ale UE - inclusiv Polonia, Bulgaria, Ungaria şi România - primesc o parte din profiturile ETS pentru a ajuta la finanţarea investiţiilor cu emisii reduse de carbon.

Un oficial al UE a declarat că Executivul european ar sugera utilizarea unei părţi semnificative din toate profiturile ETS pentru buget.

Un înalt funcţionar a avertizat că negocierile cu privire la ETS vor fi mult mai controversate decât taxa pentru plastic. „Este întotdeauna mai uşor să creezi noi surse de venituri decât să iei banii existenţi, aşa cum se întâmplă cu ETS”, a spus sursa citată.

Ţările mai sărace care primesc o parte din fondurile ETS sunt susceptibile să ridice cele mai multe obiecţii, spun diplomaţii.