Cu papion la gât, cu un zâmbet blând în colţul gurii şi cu multe vise în buzunare, în iarna anului 1990 se reîntorcea în România, după o pribegie de jumătate de secol, Ion Raţiu. În acele zile, când poporul român nu-şi găsea drumul, el a dat cea mai frumoasă explicaţie a democraţiei: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.
Ion Raţiu şi-a început pribegia după anul 1946, când comuniştii au furat alegerile.
Absolvent al faimoasei Universităţi Cambridge, Ion Raţiu a devenit un avocat şi diplomat de succes. Departe de ţară, a ajutat România şi pe români mai mult decât putea s-o facă din interiorul Cortinei de Fier demascând faţa hidoasă a comunismului devenind un apropiat al Serviciului Român de la BBC, al radiourilor „Europa Liberă“ şi „Vocea Americii“. Din banii proprii a înfiinţat ziare româneşti şi organizaţiile Asociaţia Româno-Britanică şi apoi pentru Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Când s-a întors în ţară, românii i-au reproşat că nu a mâncat salam de soia şi că a venit doar să se căpătuiască. Fiul său, Nicolae Raţiu (70 de ani), care i-a fost aproape în acea perioadă, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum a trăit Ion Raţiu o nouă decepţie într-o Românie democrată, în care compatrioţii săi făceau primii paşi spre civilizaţie şi simţeau, pentru prima dată, gustul libertăţii.
foto Romanian Cultural Centre in London - RCC
