Noua descoperire, descrisă drept ''uimitoare'' de o echipă de arheologi de la mai multe universităţi care au luat parte la acest proiect, este alcătuită dintr-un cerc de stâlpi cu un diametru de doi kilometri, ce înconjoară aşezarea Durrington Walls.
Situl este localizat la aproximativ trei kilometri nord-est de Stonehenge, pe platoul Salisbury Plain, iar dovezile sugerează că stâlpii datează din aceeaşi perioadă cu monumentul megalitic, cu aproximativ 4.500 de ani în urmă.
"Aceasta este o descoperire fără precedent, de o importanţă majoră în Regatul Unit", a declarat Vincent Gaffney, unul dintre arheologii aflaţi la conducerea proiectului.
"Importanţi cercetători ai Stonehenge şi ai peisajului său au fost uluiţi de amploarea structurii şi de faptul că aceasta, (situată) atât de aproape de Stonehenge, nu a fost descoperită până în prezent", a adăugat el.
Potrivit lui Gaffney, cercul format din stâlpi, de aproximativ zece metri în diametru şi cinci metri adâncime fiecare, demonstrează dorinţa comunităţilor din neolitic de a-şi lăsa amprenta cu privire la sistemele lor de credinţe, în moduri şi la o scară pe care cercetătorii nu au anticipat-o vreodată.
Descoperirea a fost realizată fără a fi necesare excavări, cu ajutorul tehnologiei de teledetecţie şi eşantionare. ''Nu pot sublinia suficient efortul necesar pentru săparea unor stâlpi atât de mari cu unelte din piatră, lemn şi os'', a menţionat Gaffney.
Circa 40% din acest cerc nu mai este disponibil pentru a putea fi studiat din cauza dezvoltării moderne.
Cercul recent descoperit reprezintă o ''imensă declaraţie cosmologică şi nevoia de a o înscrie în pământul însuşi'', a precizat Gaffney. ''Stonehenge are o legătură evidentă cu anotimpurile şi trecerea timpului, prin solstiţiul de vară. În cazul Durrington Shafts nu este vorba însă despre trecerea timpului, ci despre delimitarea printr-un cerc de stâlpi, cu semnificaţie cosmologică'', a explicat el. Delimitarea i-ar fi ghidat pe oameni către un sit sacru din centrul său sau i-ar fi avertizat să nu pătrundă în acesta.
În urmă cu mii de ani, druizii, care aparţineau în special culturii celtice şi îşi bazau sistemul de credinţe pe forţele naturii şi pe practici şamanice, conduceau mii de oameni adunaţi la Stonehenge pentru ritualurile întâmpinării solstiţiului de vară.
Studiul a implicat un consorţiu de arheologi, sub conducerea Universităţii din Bradford, Marea Britanie, de la universităţile din Birmingham şi St Andrews şi de la Institutul Ludwig Boltzmann pentru Prospecţiuni Arheologice şi Arheologie Virtuală din cadrul Universităţii din Viena.
Milioane de oameni au urmărit sâmbătă seară şi duminică dimineaţă, în mediul online, apusul şi răsăritul Soarelui peste monumentul megalitic de la Stonehenge, marcând astfel solstiţiul de vară, conform organizaţiei English Heritage, care se ocupă de conservarea acestui monument vechi de circa 4.500 de ani, aflat în sudul Angliei, la Wilshire. Anul acesta, ceremonia s-a desfăşurat exclusiv în mediul online din cauza măsurilor de distanţare socială adoptate de Marea Britanie împotriva epidemiei cu noul coronavirus.
Monumentul de la Stonehenge se va redeschide pentru public la 4 iulie.
Cercul de pietre de la Stonehenge, al cărui scop rămâne necunoscut în pofida deceniilor de cercetare, este unul dintre cele mai faimoase locuri din Marea Britanie şi un punct de atracţie pentru numeroşi turişti şi persoane în căutarea conexiunilor spirituale cu natura.
