Este ușor de înțeles că existența unui vaccin împotriva coronavirusului oferă speranța unei reveniri rapide la viața „normală”, atât în spațiul public, cât și în cel privat. Având în vedere acest aspect, aprobarea de urgență în Marea Britanie a vaccinului companiilor BioNTech și Pfizer a fost gratulată anticipativ. Prim-ministrul Boris Johnson l-a numit „fantastic” în perspectiva scăderii ratelor de infectare și deces, a eliminării restricțiilor care împiedică economia, ce are nevoie să poată accelera din nou. Vești bune, fără îndoială! În context britanic, gestionarea crizelor de către guvernul Johnson ar fi îmbrăcată într-o lumină bună.
Din cauza aprobării de urgență (temporară), care va fi probabil urmată de un pas similar în Statele Unite, se dezvoltă la fel de repede o situație conflictuală: membrii guvernului londonez se laudă unii pe alții pentru faptul că Regatul Unit este prima țară din lume care are un vaccin aprobat. A descrie această realizare drept o consecință a Brexitului, în timp ce europenii rămân în urmă, dă naștere ideii conform căreia Brexitul salvează vieți. Ambasadorul Berlinului a contraatacat: vaccinul nu este o invenție britanică și nici o chestiune națională, ci rezultatul unui parteneriat germano-american. Prin urmare, de ce nu poate fi recunoscut ca un grandios rezultat al unui efort internațional?
Mult mai important decât lauda de sine și ofensele este faptul că autoritatea britanică competentă avea mai puține date disponibile înainte de aprobare decât se pare că cere Agenția Europeană pentru Medicamente. În orice caz, nu toate întrebările relevante au primit un răspuns pe termen lung, de exemplu, dacă vaccinul protejează împotriva infectării de la persoane bolnave, dar care nu prezintă simptome.
Prin urmare, pentru succesul vaccinului și pentru limitarea pandemiei este esențial ca oamenii să nu-și piardă încrederea în autoritățile sanitare, adică în stat, și această necesitate se aplică tuturor țărilor.
