Steve Barclay, ministrul britanic al Sănătății, a precizat că guvernul nu va redeschide discuțiile privind mărirea salariilor. Pat Cullen, secretarul general al Royal College of Nursing, sindicatul care reprezintă asistenele și asistenții medicali, l-a acuzat de „beligeranță” și că a avut „prea puține de spus” după ce s-au întâlnit personal pentru negocieri timp de o lună.
„Aveam nevoie să ies din această întâlnire cu ceva serios să le arăt asistentelor de ce să nu intre în grevă săptămâna aceasta. Din păcate, ele nu primesc nici măcar un ban în plus”, a acuzat Cullen.
Sindicatul pe care aceasta îl conduce va intra începând de joi în prima grevă la nivel național din istoria sa însă cele din Scoția au renunțat la greva generală după ce au acceptat o ofertă de creștere a salariilor cu 7,5% din partea guvernului lui Nicola Sturgeon.
În jur de 6.000 de operații care nu sunt urgente vor fi anulate probabil la cele 45 de spitale din Anglia și Țara Galilor care vor fi afectate de greva de joi. Potrivit estimărilor autorităților, programările la medic și analize vor fi anulate pentru alți 64.000 de pacienți.
Potrivit ultimelor date publicate de NHS în luna noiembrie, în sistemul public de sănătate al Marii Britanii activează 5.519 de angajați de naționalitate română. Angajații români reprezintă a noua cea mai numeroasă naționalitate străină din cadrul NHS, după cei din India, Filipine, Nigeria, Irlanda, Polonia, Portugalia, Italia și Pakistan.
Dintre aceștia aproximativ o treime sunt asistente sau asistenți medicali ce lucrează la spitale și clinici din regiunea Angliei iar alți aproape 2.000 sunt încadrați la categoria personal auxiliar.
Greva de săptămâna aceasta a asistentelor medicale pune noi presiuni asupra premierului Rishi Sunak de a ține sub control cel mai mare val de acțiuni sindicale care au afectat Marea Britanie în ultimele decenii.
Acțiunea asistentelor vine după ce alte greve au paralizat transportul feroviar și sistemul poștal, aeroporturile pregătindu-se pentru perturbări similare. Rezidenții, moașele și profesorii vor vota și ei în următoarea perioadă dacă să intre în grevă, amenințând cu noi turbulențe o economie aflată deja în recesiune.
Sindicatele cer majorări salariale de două cifre pentru ca veniturile să țină pasul cu rata inflației care a ajuns la 11,1% în luna octombrie, cel mai mare nivel din ultimii 41 de ani.
Însă guvernul conservator de la Londra a refuzat până acum să cedeze în fața revendicărilor sindicatelor, analizând în schimb înăsprirea legislației pentru a opri unele greve, ceea ce înseamnă că deocamdată nu există nicio perspectivă de încheiere a ceea ce unii analiști au numit noua „Iarnă a nemulțumirii” într-o referință la acțiunile sindicale masive care au cuprins Marea Britanie în anii 1978-1979.
Greve vor avea loc în Marea Britanie în fiecare zi a acestei luni, sindicatele estimând că peste un milion de zile de muncă vor fi pierdute în decembrie, cea mai gravă perturbare din iulie 1989.
Susan Milner, o profesoară de studii europene și sociale de la Universitatea Bath, a declarat pentru Reuters că actualele greve sunt „foarte diferite” de disputele din ultimii ani, dând exemplu în acest sens numeroasele sectoare afectate și gravitatea crizei privind costul de trai.
„Există potențialul ca ele să se prelungească și ca (muncitorii aflați în grevă) să se mențină ferm pe poziții iar atunci ar fi ceva ce n-am mai văzut cu adevărat de mult timp”, afirmă ea.
În multe situații însă acțiunile țin și de condițiile de muncă.
„Pentru (asistentele medicale) slujba devine tot mai grea constant în schimbul unui salariu care valorează din ce în ce mai puțin”, spune Patricia Marquis, directorul pentru Anglia al Royal College of Nursing.
Executivul de la Londra speră ca nemulțumirile să se amelioreze odată cu scăderea treptată a inflației prognozată pentru jumătatea lui 2023.
Sunak, care a preluat oficial mandatul de premier pe 25 octombrie, a declarat că guvernul său nu își permite majorări salariale pentru angajații din sectorul public care să acopere rata ridicată a inflației, afirmând că liderii sindicali sunt nerezonabili.
Însă unii analiști prognozează că pe măsură ce acțiunile se vor agrava iar populația va deveni furioasă din cauza anulării operațiilor și a creșterii timpilor de așteptare pentru ambulanțe, la care se adaugă celelalte probleme economice, guvernul lui Sunak ar putea fi forțat să cedeze teren.
Premierul britanic a anunțat deocamdată că vrea să extindă legile care permit menținerea unor servicii în sectorul transportului și că ar putea interzice grevele în unele sectoare.
De asemenea, guvernul va apela la șoferii armatei pentru a conduce ambulanțele și asigura funcționarea aeroporturilor în timpul acțiunilor sindicale.
Valul de greve pune capăt unor decenii de relativă stabilitate în relațiile industriale din Marea Britanie, comparativ cu vecinii europeni precum Franța sau Spania. Însă numărul de zile de muncă pierdute va fi mult mai mic decât în urma acțiunilor sindicale din anii 1970 și 1980, când aproape jumătate din muncitorii britanici făceau parte din sindicate.
În prezent doar un sfert sunt sindicalizați. Spre comparație, în timpul grevelor din 1979 au fost pierdute 12 milioane de zile de muncă doar în luna septembrie.
