Un indiciu sigur că o țară e fericită e faptul că străinii își doresc să se mute în ea. O astfel de țară e și Marea Britanie. Nou-veniții reprezintă un beneficiu net pentru o economie modernă - și ar trebui primiți ca atare. Astfel li s-ar întoarce complimentul, comentează The Guardian.
Anul trecut populația britanică în curs de îmbătrânire a fost suplinită de o cifră-record a imigrației nete: jumătate de milion de oameni. După doi ani de pensionări pandemice și repatrieri post-Brexit în UE, acești imigranți au venit precum o mântuire pentru angajatorii din sănătate, alimentație publică, construcții, transporturi și agricultură.
Cu toate acestea, firmele respective sunt disperate să angajeze și mai mulți. Numai în Anglia, în sectorul îngrijirii mai e nevoie de 165.000 de muncitori și de 130.000 în cel medical, în vreme ce jumătate din firmele de construcții din întregul Regat duc lipsă de mână de lucru, iar o treime din toate companiile britanice raportează posturi vacante.
În consecință, ministrul de finanțe a lansat luna trecută o pledoarie pentru ca 300.000 dintre persoanele trecute de 50 de ani care s-au pensionat pe fondul pandemiei să revină la muncă pentru a mai acoperi din cele 1,19 milioane de posturi vacante. E ca și cum țara s-ar confrunta cu o înfrângere militară și veteranii au fost chemați din nou sub arme.
Dar, cu toate acestea, același guvern cheltuiește anual ceva mai bine de un miliard de lire sterline pentru a caza afgani, irakieni, sirieni și albanezi apți de muncă în hoteluri din Londra și alte orașe, acordându-le lor și familiilor lor bani de buzunar, cu condiția strictă de a nu munci. În caz că se vor furișa din hotel pentru a deveni portari la spitale, a repara drumuri, a culege fructe ori a îngriji bătrâni, Suella Braverman îi va vâna și-i va expulza din țară. Dacă iau cu asalt dubele angajatorilor sub pasajele rutiere neîntreținute riscă deportarea. Dacă vor îndrăzni să manevreze un cărucior de magazin, să livreze o pizza ori să înmâneze o floare, Braverman le va face vânt. De partea cui este ea?
Această politică e o tumoare de ipocrizie. Brexit a strangulat fluxul de muncitori calificați și sezonieri dinspre Europa de Est și de Sud. Forțele pieței au răspuns prin absorbția unui număr fără precedent de muncitori non-europeni. Rishi Sunak s-a trezit acum prins în capcană. El e obligat să promită combaterea imigrației, și totuși, cumva, trebuie concomitent să găsească noi muncitori. Pentru a satisface dreapta politică, el a propus chiar retragerea din convenția europeană a drepturilor omului pentru a-i putea expulza pe solicitanții de azil. Numai Rusia a denunțat până acum acea convenție. Sunak e între ciocan și nicovală.
Orice democrație - și cu siguranță cele europene - se confruntă cu tensiuni legate de imigrație. Germania a primit turci și sirieni în ciuda unei opoziții interne puternice, fiindcă avea nevoie de munca lor. Regatul Unit s-a împotmolit într-o mlaștină legislativă a azilului politic, diplomației refugiaților, asistenței sociale pentru lucrătorii-cheie, traficului cu oameni și sclaviei. Zeci de mii de oameni dornici să muncească spre beneficiul economiei britanice sunt tratați ca și cum ar fi o clasă semi-criminală. Contribuabilii britanici îi plătesc practic pe aceștia pentru a nu-și câștiga traiul.
În ciuda aparențelor, opinia publică e ambivalentă. Un sondaj YouGov recent arată că o majoritate a britanicilor se opune în general imigrației, dar o acceptă totuși în cazul unor categorii de slujbe specifice. Categorii foarte diverse, de la personal medical la muncitori în construcții și agricultură. Deci e posibil să se facă pe alocuri unele reglaje fine la politica oficială.
Scandalul traversărilor Canalului cu barca poate fi rezolvat expulzându-i automat pe imigranți înapoi în Franța, dacă Franța va fi de acord. S-ar putea deschide birouri pentru vize în străinătate, reducându-se nevoia unor proceduri îndelungate în Regat. Și, cu siguranță, interdicția impusă de Brexit în privința circulației libere înspre și dinspre Europa va dispărea într-o bună zi.
Deocamdată, Sunak ar trebui să aibă curajul de a le spune britanicilor că nu au deloc a se teme de imigrație, ci au mult de câștigat de pe urma ei. Cât despre imigranți, el ar trebui să-i primească bine și să le mulțumească pentru că au venit.
