Ca referință, în anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare, pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa o sută de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la opt ore.
Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.
În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. În perioada regimul comunist, semnificația zilei de 1 mai muncitoresc a căpătat valențe politice și a fost transformată într-un mijloc de propagandă comunistă dedicate „ cel mai iubit fiu al poporului, ctitorul epocii de aur!“, Nicolae Ceaușescu.
În România, 1 Mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1980. numindu-se „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. Anul acesta, 1 Mai este într-o zi de luni, săptămâna viitoare, iar asta înseamnă că majoritatea românilor au parte de o mini-vacanță.
Referitor la semnificația zilei de 1 mai, conform tradiției populare, românii sărbătoreau „Armindenul”, vechiul zeu al vegetației care proteja recoltele si animalele. În tradiția populară, acestei zile i se spunea „Ziua bețivilor”, deoarece e celebrată cu mult vin roșu. În satele bănățene, Armindenul (o ramură verde de copac) se punea la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creanga verde o așezau tinerii noaptea, în secret. Cei la casa cărora s-a pus Armindenul trebuiau să îi caute pe feciori și să le dea de băut pe săturate.
Modul cum se sărbătorea 1 mai în timpul comunismului, în țara noastră, era dictat de Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, „tovarășul„ Nicolae Ceausescu. Felul în care se sărbătorea 1 mai în timpul comunismului nu diferă prea mult de modul în care sărbătoresc astăzi Ziua Internațională a Muncii cetățenii țărilor comuniste precum Coreea de Nord, China sau Rusia.
Astfel, 1 Mai muncitoresc era momentul în care se prezentau realizările mărețe ale Partidului Comunist Român. Tovarășul Nicolae Ceausescu și tovarășa Elena Ceaușescu, alături de ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat erau întâmpinați cu „sentimente de înaltă prețuire și dragoste fierbinte ale întregului popor”. Erau parade, unde se cântau cântece patriotice precum „1 Mai muncitoresc„ pe muzica lui Ciprian Porumbescu sau „Te slavim, Romanie!”, imnul Republicii Populare Române. Pionierii cântau „Din inima partidului”, un fel de odă comunistă dedicată Partidului Comunist Român.
Așadar, cei care încă mai consideră 1 Mai o sărbătoare comunistă, uită că acum se celebrează total diferit față de perioada regimului lui Ceaușescu. La fel ca în fiecare an, românii sărbătoresc această zi prin diverse activități și anul acesta. De 1 mai, alegerile românilor diferă. În esență, această zi este una relaxantă. În privința modului în care românii aleg să petreacă această zi se numără: mersul la mare, la munte, ieșirea în aer liber, mersul la grătar și celebrii mici. De asemenea, mulți aleg să plece într-o minivacanță în diferite județe ale țării sau în afară. Nici vorbă de parade, programe pline de propagandă, cântece patriotice și așa mai departe.
