Pe 4 octombrie, avionul a plecat de pe Aeroportul Stansted din Londra spre Aeroportul Internațional Orlando. În avion se aflau la momentul respectiv trei piloți, un inginer, un responsabil de încărcare a bagajelor, șase însoțitori de zbor și nouă pasageri. Avionul era programat pentru mai multe zboruri, pe parcursul a câteva zile.
La scurt timp după decolare, mai mulți pasageri au observat că în cabina aeronavei era mai frig și mult mai mult zgomot decât de obicei. Avionul a continuat să urce la o altitudine de 3.000 de metri, iar indicatoarele pentru centura de siguranță au fost oprite.
În acest moment, responsabilul pentru încărcarea bagajelor a mers în partea din spate a avionului și a observat o creștere semnificativă a zgomotului care se auzea în toată cabina. Martorii spun că zgomotul era „suficient de puternic pentru a deteriora auzul”.
Piloții au decis să oprească urcarea avionului la 4.200 de metri și să reducă viteza, în ciuda faptului că nu existau „indicații anormale” și sistemul de presurizare părea să funcționeze absolut normal. Apoi, un inginer și un pilot au fost trimiși să arunce o privire. S-a convenit ca aeronava să se întoarcă la Stansted, iar avionul a aterizat la 36 de minute după decolare.
Odată ce avionul a ajuns la sol, echipajul de cabină a inspectat avionul și a descoperit că două ferestre, atât geamurile interioare cât și cele exterioare lipseau cu desăvârșire. Singurul lucru la locul lui era geamul pentru zgârieturi, o bucată de plastic care împiedică pasagerii să atingă geamul exterior. Geamul interior și sigiliul de la o a treia fereastră au fost de asemenea deplasate.
