Românii din Basarabia şi Bucovina se uniseră deja cu România, în acelaşi an, pe 27 martie, respectiv în 15 noiembrie.
Marea Unire a fost realizată şi în contextul sfârşitului Primului Război Mondial, al mişcării de eliberare a popoarelor şi a propagării principiilor naţionalităţilor în Europa.
Legea Unirii a fost ratificată printr-un decret din 11 decembrie 1918 de regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Camera Deputaţilor.
Ziua de 1 Decembrie ca Ziua Națională a României este stabilită de Constituţia din 2003, fiind adoptată anterior, prin Legea 10 dîn 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.
Ziua Națională a României s-a sărbătorit inițial între anii 1866-1947 pe data de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august.
Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și ca sărbătoare publică în România.
Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc pe data de 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziției anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.
