Timp de o oră, Vlad Ivanov si Lucian Maxim au fermecat audiența printr-un amestec excelent sincronizat de poezie si muzică.
Recitalul lui Ivanov a fost o călătorie în lumea poeziei lui Eminescu, dar nu au fost uitati nici alti autori care au contribuit la bogăția literaturii române. Primul poem, recitat absolut extraordinar, a fost: "Sunt tânăr, doamnă." Nu putini au fost cei care, au închis o clipă ochii în sală și l-au zărit pe Mircea Dinescu ieșind din adolescență, cu manuscrisul poemului în mână:
"Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred, oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
N-a lipsit nici Nichita Stănescu, iar versurile sale au răsunat puternic în sala plină de emoție:
"Dar mai ales vă conjur, nu puneți mâna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet! …Decât numai atunci când mâna voastră este subțire ca raza Și numai așa mâna voastră, ar putea să treacă prin el. Dar e mai bine, dacă-mi dați crezare, cel mai bine ar fi să nu puneți niciodată mâna pe poet. …Și nici nu merită să puneți mâna pe el. Poetul e ca și soldatul, nu are viață personală."
Implicarea publicului într-un exercițiu de percuție condus cu măiestrie de celebrul percuționist Lucian Maxim a creat un moment fascinant. Astfel, sala s-a transformat pentru o clipă parcă într-o adevărată orchestră.
Fotograful Alex Coman a surprins prin fotografiile lor povestea serii cu energia si bucuria sa.
Cu un asemenea prim eveniment in anul 2024, ICR Londra promite un an deosebit.
