Acest caz revoltător a fost relatat de către preotul catolic Eduard Fartan, care slujește și el comunitatea de români din Londra. Într-o postare pe Facebook, intitulată sugestiv „românii disprețuiți și abandonați de unii slujitori ai altarului”, preotul catolic a povestit luni că a slujit la înmormântarea bebelușului de doar patru luni, povestind apoi pe larg motivul pentru care pruncul nu a putut avea parte de o înmormântare ortodoxă, așa cum își doreau părinții.
Acesta a povestit cum părinții bebelușului s-au rugat în mod repetat de un preot ortodox ca acesta să le înmormânteze bebelușul, însă a refuzat pe motiv că pruncul fusese botezat de către un preot catolic.
Preotul Eduard Fartan subliniază că botezul a fost făcut într-o situație limită, bebelușul fiind internat în spital unde se lupta pentru propria viață, iar acolo nu exista decât un preot catolic.
Deși nu era confesiunea părinților, aceștia și-au dorit în primul rând ca bebelușul lor să fie botezat creștinește. Urmare a acestui fapt, părinții s-au lovit apoi de refuzul unui preot ortodox de a le înmormânta bebelușul decedat.
„Am slujit această înmormântare eu, ca preot greco-catolic român, pentru că preotul confesiunii majoritare a românilor a refuzat să fie alături de familia îndurerată și să le îngroape creștinește pruncul pentru “crima” că, bolnav fiind micuțul și în iminența morții, a fost botezat de capelanul catolic al spitalului.
De trei ori s-au rugat părinții de acel preot să le îngroape îngerașul plecat din această viață. O dată le-a spus că mai primit era dacă luau ei înșiși o cană cu apă și îl botezau decât să îl boteze un preot catolic, fie și în regim de urgență, sub pericolul morții pruncului, ca preot de spital.
A doua oară a spus că dacă era botezat de un slujitor anglican mai treacă-meargă… dar botezat de un capelan catolic este inacceptabil… A treia oară le-a spus să nu mai insiste, că nu va veni, că așa ceva nu se poate face.
Sunt consternat în fața unor asemenea atitudini… Sunt trist și nu înțeleg unde se ascunde omenia și compasiunea în unii preoți, mai ales în împrejurări atât de delicate. Ce scurt-circuite mentale te-ar putea convinge, ca preot, că nu e bine să te rogi cu o familie la moartea pruncului lor??!!
Timp de patru luni și mai bine părinții aceștia nu și-au văzut casa: au stat în spital să-și îngrijească odorul în speranța unei minuni. Iar când lupta cu această viață a micuțului a fost pierdută, cel care avea menirea sfântă să îi mângâie și să îi îmbărbăteze le dă încă o lovitură prin refuzul unei înmormântări creștinești.
Nu voi uita pentru mult timp imaginea celor doi părinți îmbrățișați, îngenuncheați pe marginea gropii și privind în gol spre sicriașul alb, micuț, disproporționat de mic în raport cu groapa care îl înghite…”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.
