fbpx

Concediul de odihna

 Dreptul persoanelor încadrate în muncă la concediul anual plătit este prevăzut în Reglementările privind timpul de muncă, 1998, cu modificările ulterioare (Working Time Regulations). Potrivit acestui act, atât persoanele încadrate în muncă cu program normal, cât şi cele care lucrează în regim part-time, au dreptul la:
- concediul anual plătit de 4,8 săptămâni (24 de zile), începând cu 1 octombrie 2007;
- plata pentru concediul neefectuat până la data încetării raporturilor de muncă.
Durata concediului obligatoriu va creşte la 5,6 săptămâni (28 de zile) începând cu 1 aprilie 2009.
Angajatorii pot oferi concedii peste durata minimă stabilită prin lege, durata acestora fiind unul dintre elementele incluse în prevederile contractului de muncă (dacă acesta este încheiat în formă scrisă), sau în informarea scrisă pe care angajatorul are obligaţia să o prezinte angajatului cu privire la particularităţile raporturilor de muncă.
Astfel, atât pentru lucrătorii în regim full-time, cât şi pentru cei care lucrează în regim part-time, concediul minim garantat este de 4,8 săptămâni (pentru cei care lucrează 5 zile pe săptămână). În situaţia în care activitatea se desfăşoară pentru mai puţin de 5 zile săptămânal, durata concediului anual se calculează prin aplicarea coeficientului 4,8 (sau 5,6 începând cu 2009) la numărul de zile lucrate săptămânal. Astfel, un angajat care lucrează 3 zile pe săptămână va avea dreptul la minim 14,4 zile de concediu plătit anual în 2008 şi 16,8 zile începând cu 1 aprilie 2009.
Sărbătorile publice (în prezent 8 zile anual în Anglia şi Ţara Galilor, 9 zile în Scoţia şi 10 zile în Irlanda de Nord) pot constitui parte a concediului de odihnă obligatoriu prevăzut de lege. Potrivit reglementărilor legale nu este însă obligatorie acordarea de zile libere plătite pe durata sărbătorilor publice. Statutul sărbătorilor publice este reglementat prin contractul de muncă dintre angajat şi angajator, fiind prevăzut în forma scrisă a contractului de muncă sau în informarea scrisă obligatorie.
Concediul de odihnă se acordă de către fiecare angajator în parte calculat pe o perioadă de referinţă de 12 luni. Angajaţii trebuie să solicite anticipat angajatorilor acordarea concediului de odihnă. Durata avizului trebuie să fie de două ori mai mare decât durata concediului solicitat (pentru un concediu de o săptămână, informarea angajatorului trebuie să fie făcută cu două săptămâni înainte de data preconizată pentru începerea concediului). În cazul refuzului de acordare a concediului, angajatorii au obligaţia de a informa anticipat angajaţii asupra acestei decizii; durata avizului în acest caz va fi cel puţin egală cu durata concediului solicitat. În cazul în care există anumite limitări cu privire la acordarea concediului, acestea trebuie să fie stipulate în contractul de muncă, în contractele colective de muncă sau să constituie o practică obişnuită în sectorul de activitate respectiv, chiar dacă acest lucru nu este expres prevăzut într-un contract.
Sursa: Material realizat de către ataşatul pe probleme de muncă şi sociale din cadrul Ambasadei României la Londra, Bogdan Carpaveche pentru ANOFM.
External sponsored links
Vă recomandăm să citiţi şi:

Anunturi promovate