Cum a inceput povestea pe taram britanic
Cu scopul
studiilor, a plecat prima oara din tara, in Franta, in cadrul unui
program Erasmus (program de mobilitate studenteasca al Uniunii Europene)
derulat de Academia de Studii Economice Bucuresti (ASE), unde era
studenta in anul II, ne-a povestit romanca. Majoritatea celor care au
beneficiat de astfel de burse si-au continuat studiile in strainatate,
pe cont propriu.
Citeste si Povestea scriitorului roman care impresioneaza Italia: Daca unul e bou in sat e bou si in oras
"Astfel,
se poate spune ca este o optiune de incercare: iti place, poti sa cauti
solutii permanente, pentru intreaga perioada a studiilor universitare,
nu iti place, te intorci acasa dupa un an. La sfarsitul perioadei de
studiu in Franta, am decis ca vreau sa-mi continui studiile in
strainatate, la masterat, dar am fost incurajata de profesorii de acolo
sa aplic la universitati mai mari, una dintre ele fiind London School of
Economics (LSE), cu care am avut o compatibilitate atat de buna, incat
dupa 5 ani, sunt tot acolo", puncteaza Clara Volintiru.
S-a integrat imediat si nu s-a simtit in nicio clipa ca imigranta in UK.
"In
Londra, si mai ales in mediul universitar de la LSE, presiunea era
aceeasi pentru straini, ca si pentru britanici: sa performeze la
standarde cat mai inalte. Toti oamenii cu care am interactionat au fost
foarte draguti si deschisi. Trebuie inteles ca Londra este un oras
multicultural, in care nu este nimic neobisnuit sa fii diferit, in orice
sens.
Astfel incat nici eu si nici partenerul meu nu am trait
cu senzatia ca nu suntem integrati. Dimpotriva, atat in viata personala,
cat si in cea profesionala am legat relatii minunate si profunde, cu
foarte multi oameni de acolo, pe parcursul ultimilor ani", ne-a
marturisit Clara Volintiru, subliniind insa ca in privinta regulilor si
procedurilor institutionale este intr-adevar un efort mai mare de facut.
Citeste si Povestea pictoritei din Romania care a uimit Italia cu "arta de purtat"
"Venind
din sistemul institutional romanesc, mult mai informal si personal, nu
ne-a fost intotdeauna usor sa relationam cu structurile administrative
de acolo. Tin minte ca nu puteam sa concep cum la departamentul
financiar de la LSE nu ai nici o persoana cu care sa vorbesti fata in
fata, totul desfasurandu-se pe cale digitala. Acest sistem bine
structurat te forteaza si pe tine sa iti definesti foarte bine
problemele si pretentiile. Este un exercitiu binevenit in eficienta si
claritate", a adaugat romansa.
Drumul spre una din cele mai prestigioase universitatii din lume
Nu si-a prea dorit sa plece in strainatate si cu atat mai putin nu isi imagina o cariera in mediul universitar.
"Fiind
angajata inca din anul I, la o companie mare din Romania, aveam alte
repere pentru viitorul apropiat. Intregul meu parcurs universitar a fost
marcat de sanse si mentori ce au recunoscut o capacitate de performanta
in mine, pe care eu nu o constientizam. Se spune ca femeile in general
raspund ca sansa sta la baza reusitei lor, in timp ce barbatii invoca
mai degraba propriile merite. Eu cred insa ca una fara cealalta nu poate
consolida ascensiunea profesionala a nici unei persoane.
Parintii
m-au presat sa incerc si studiul in strainatate si, gratie unor
performante universitare destul de bune, am primit un loc la
Universitatea din Orleans, ce are un campus mare, separat de oras si
ofera o experienta universitara mult mai autentica decat universitatiile
din orase.
Spun asta si in sens bun, dar si in sens rau: tin
minte ca dupa prima saptamana de liniste absoluta in camin si campus
(anul universitar nu incepuse inca), am fugit un weekend la Barcelona,
sa ma intalnesc cu alti prieteni romani, pentru putin mai multa
vitalitate", a rememorat Clara Volintiru.
Pentru
masterat, a pregatit un an intreg aplicatia pentru Universitatea
pariziana Science Politiques, cautand recomandari "cat mai pompoase, de
la oameni cat mai valorosi". Ca o varianta de back-up, a facut "cam fara
convingere" o aplicatie si la London School of Economics (LSE).
"Marele
meu pacat studentesc a fost ca nu ma raportam decat la optiunile
cunoscute si nu indrazneam sa visez la lucruri mai mari. Am fost extrem
de socata sa fiu acceptata la ambele universitati, in cadrul celor mai
bune programe de masterat pe care le ofereau. Am ales LSE-ul, nu atat
pentru ranking universitar-notiune cu care eram complet nefamiliarizata
la vremea respectiva, cat datorita inclinatiei anglofile a partenerului
meu", a mai declarat romanca pentru Ziare.com.
Mediul universitar romanesc vs. mediul universitar britanic
Am
intrebat-o pe Clara Volintiru, care acum si preda da LSE, si la ASE-ul
de la Bucuresti, care ar fi diferentele intre mediul universitar de
acolo si cel romanesc.
"Cu riscul de a da un raspuns predictibil,
trebuie sa spun: birocratia. In Anglia nu se tine prezenta la curs sau
seminarii. Astfel, in momentul in care am inceput sa predau in Romania,
nu tineam prezenta pentru ca nu cred in conditionarea de acest tip la
nivelul universitar. Insa, in momentul notarii, cei care aveau prezenta,
dar luasera note mai proaste au reclamat faptul ca unii colegi fara
prezenta luasera note mai bune. Pentru ei, simpul act de prezenta
trebuia recunoscut ca indeplinirea partiala a responsabilitatiilor
studentesti.
Am decis atunci sa nu schimb totul peste noapte.
Punctez in continuare pe baza cunostintelor si a rationamentului, dar
fac si prezenta.
Sigur, lucrurile au inceput sa se schimbe: se
introduc si la noi sisteme digitale, se simplifica procedurile si se fac
in general eforturi mari de restructurare pentru a asigura
competitivitatea mediului nostru universitar. Sunt convinsa ca peste
cativa ani vom fi mult mai bine conectati la mediul universitar european
decat in prezent.
Din punctul meu de vedere, cheia este sa
renuntam la forme fara fond si sa avem totodata disciplina de a ne
corela cercetarea cu standardele internationale", ne-a raspuns romanca.
Citeste si Din admiratoare a lui Iliescu, poeta de renume la New York: America e un animal mare si generos
Clara
Volintiru spune ca "absurd este ca eu nu am intampinat niciun obstacol
pentru studiul in strainatate, ci in incercarile mele de a ma intoarce
acasa".
Ne-a marturisit ca a facut o parte din studiile de
licenta in Franta, doua masterate si un doctorat, la LSE, in Anglia,
urmeaza sa participe la un program de formare continua la Harvard
Kennedy School, in SUA, si in toate aceste cazuri nu poate sa invoace
"nici o singura dificultate".
"In schimb, procedura de admitere
la doctorat in Romania a fost un adevarat calvar, intrucat Ministerul
Educatiei nu recunoaste formal si inechivoc masteratul britanic (si
american) de un an, ca suficient pentru continuarea studiilor doctorale
in Romania", a punctat doctoranda.
Relatia cu Romania
Nu este foarte legata de casa pentru ca, metioneaza romanca, face parte dintr-o generatie foarte mobila si conectata.
"Intrucat
activez de doi ani in concomitent in tara si in Anglia, nu pot sa ma
plang de dor. Dar nu am suferit de dor nici cand petreceam mai mult timp
in strainatate decat acasa. Spun asta nu pentru ca nu sunt foarte
legata de casa, ci pentru ca fac parte dintr-o generatie privilegiata:
suntem foarte mobili si conectati.
Prima oara cand am plecat de
acasa mi-am luat 3 valize, de parca plecam in expeditie in jungla. Intre
timp mi-am dat seama ca si din jungla pot sa raman conectata - eram in
jungla cambodgiana si le raspundeam studentilor mei sau colegilor din
proiecte de cercetare la e-mail. Astfel incat in general nu mai plec
nicaieri cu mai mult de un bagaj de mana (situatie extrem de utila, mai
ales ca acum este fiica mea careia ii sunt necesare 3 valize). Bagajul
fizic sau psihic este cel care ne face sa ne simtim straini in locurile
in care calatorim", ne-a mai dezvaluit Clara Volintiru.
Romania pentru ea inseamna, mai inainte de toate, "familia mea romaneasca".
"Am
avut norocul sa ma indragostesc si casatoresc tot cu un roman si atunci
elementele de traditie se pastreaza firesc. Dupa cum am spus, suntem o
generatie privilegiata: eu vorbesc cu bunica mea in fiecare zi pe Skype
cand sunt plecata. Nu imi imaginez ca cei dinaintea noastra aveau aceste
cai de a ramane acasa, chiar si cand esti plecat", a mai spus romanca
pentru Ziare.com.
Daca ar fi ramas in tara, aceasta stie ca nu ar
fi fost la fel de performanta, insa mentioneaza ca, si cu o educatie
mai modesta, ar fi putut face lucruri bune.
"'Counterfactual'
este un termen englezesc, frecvent folosit in analiza politica si
istorica, ce defineste acele evenimente ce puteau sa se intample daca un
moment critic ar fi fost diferit. Mi-e greu sa spun care a fost
momentul meu critic: plecarea prima data la studii in strainatate,
admiterea la LSE, optiunea de a ramane in mediul academic in defavoarea
ofertelor din mediul privat, demersurile de a ma reintegra in mediul
universitar romanesc?!
Sincer, mi-a fost intotdeauna dificil sa
fac acest tip de analize la nivelul individului, pentru ca sunt prea
multe momente critice in vietile globale pe care le ducem astazi si
pentru ca sunt convinsa ca un om care vrea sa faca treaba o face in
orice context s-ar afla. Nu caut gloria sau renumele si de aceea cred ca
si cu o educatie mai modesta as fi reusit sa fac lucruri bune. Probabil
nu as fi fost la fel de performanta insa", ne-a mai marturisit Clara
Volintiru.
Romanii in UK
Citind presa britanica, nu putem
sa nu observam o atitudine de intoleranta fata de straini, mai ales daca
acestia sunt romani. Am intrebat-o pe romanca daca este ceva general
valabil in societatea britanica sau lipsa de toleranta este mai mult o
caracteristica a tabloidelor.
"Multi dintre cei care lucram sau
studiem in Anglia am fost intrebati asta. Am avut o discutie interesanta
acum cateva luni si cu reporterii BBC. In opinia mea, exista doua
tipuri de romani in Anglia: cei care fug de Romania si cei care se
indreapta catre Anglia.
Cei care fug de Romania nu au un plan
anume, se ratacesc intr-o tara cu reguli stricte carora nu pot sau nu
vor sa le faca fata si ajutoarele sociale sunt una dintre putinele
optiuni pe care le au acolo. Cei care se indreapta catre Anglia sunt de
obicei cei care se duc la studii, sunt performanti, competenti,
informati si daca evaluam situatia lor, vedem ca majoritatea au mare
succes in ceea ce fac. Este extrem de important sa facem si sa se faca
aceasta distinctie!
Citeste si Iertati-ma ca nu sunt japonez - Incredibila poveste a lui George Moise Interviu
Tabloidele
nu sunt o sursa de informare, ci un mijloc de suscitare a anxietatii
sociale. Cu toate acestea, retorica discriminanta nu se regaseste numai
la nivelul tabloidelor si de aceea trebuie facute eforturi de informare a
publicului larg, atat in tara, cat si in Marea Britanie.
Intoleranta
fata de indivizii ce traiesc din redistributia resurselor publice nu
este o discutie lansata de problema emigratiei, ci o dezbatere
fundamentala de viziune si ideologie politica, intre stanga si dreapta.
Elementul nationalitatilor este o noua dimensiune a aceleiasi dezbateri.
Astfel incat, inainte de toate, trebuie sa ne intrebam ce pozitie avem
noi insine cu privire la dimensiunea beneficiilor sociale", a punctat
Clara Volintiru.
Sunt romanii patrioti? Si da, si nu
Ne-a mai marturisit ca stie foarte multi romani mandri ca sunt romani si care sustin si promoveaza valorile noastre nationale.
"Totusi,
nu avem solidaritatea pe care alte nationalitati o manifesta. Sunt o
serie intreaga de glume pe tema asta. Cu alte cuvinte, suntem patrioti
fata de tara, dar nu intotdeauna fata de romani", a subliniat romanca.
In
ceea ce priveste planurile de viitor, ar vrea foarte mult sa ramana in
tara, "pentru ca imi doresc foarte mult sa dau ceva inapoi".
"Am
beneficiat de sanse pe care simt nevoia sa le rasplatesc: haruri puse
la bun folos sau karma. Cred ca totul depinde de cat de mult simt ca pot
sa fac aici. Din fericire, am inca optiunile deschise. Colaborez cu
diferite institutii, in diferite tari. In domeniul meu de specialitate -
analiza institutionala, am regasit foarte multi cercetatori romani
valorosi, raspanditi prin toata Europa.
Am avut in repetate
randuri socul asta: esti intr-un mediu institutional de prestigiu, care
ti se pare strain si inaccesibil, si realizezi brusc ca vorbesti cu
multi romani in jurul tau. Este o mandrie sa vad cum si cat performeaza
romanii, dar si o mahnire, ca prea putin se capitalizeaza in Romania pe
experienta lor", ne-a mai spus Clara Volintiru.
Citeste si Comunismul si experienta emigratiei, prin ochii unei romance stabilite in SUA
Totodata,
aceasta ii sfatuieste pe tinerii care abia termina o facultate sa isi
continue studiile in afara sau sa faca stagii in strainatate, la cele
mai prestigioase institutii.
"Odata ce acumuleaza insa
experienta esentiala pentru competitivitate in plan mondial, sa se
gandeasca cu ce pot contribui si la dezvoltarea Romaniei si sa faca
demersuri in acest sens. Problema nu e sa ne tinem tinerii in tara,
problema este sa dezvoltam legaturi durabile, sinergetice cu toti
romanii care performeaza in strainatate!", a incheiat romanca.
Romania
are cu ce se mandri in afara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati
cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in
diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale
romanilor de peste hotare.